Dă-mi voie să greșesc, mami!

“Am avut peste 9.000 de aruncări ratate în întreaga mea carieră. Am pierdut aproape 300 de meciuri. De 26 de ori mi-a fost încredințată responsabilitatea de a arunca ultima minge la coș, minge care ar fi putut aduce victorie echipei mele, însă am ratat. Am avut în viața mea foarte multe eșecuri, însă datorită lor, am învins.”

Michael Jordan – cel mai bun jucător de baschet din istorie.

Generații de tineri, noi cei de acum, părinți ai copiilor noștri, am fost învățat că trebuie să nu greșim, să fim buni, să luăm note bune, să luăm premiu și coroniță.

Trăind în acest ritm, propagăm această idee generațiilor viitoare, copiilor noștri.

Ce înseamnă însă a greși? A greși înseamnă în esență, a învăța. Da, o foarte bună modalitate de învățare este greșeală.

Greșeala face parte din dezvoltarea copilului

Să facem un exercițiu de imaginație. Ne jucam cu micuțul nostru și împreună decoram un obiect, o sticlă să zicem. Îi înfășurăm ață, îl pictam, lipim diferite mărgeluțe și sub mâinile dibace ale copilului obiectul suferă o transformare.

Când jucam jocuri în 2 cu copilul, e bine să știm că rolul nostru acolo este de susținător, de coordonator tactic dar cel care experimentează, cel care „face”, cel care învață, este copilul nostru.

În mintea noastră de adulți consecvenți, atenți, perfecționiști, indicăm copilului să picteze cu galben și cu roșu de exemplu, liniuța lângă liniuță, umplând astfel spații ale sticlei. Copilul pictează cu galben peste roșu și nu cu galben lângă roșu; a greșit. E greșit pentru noi, însă greșeala lui a însemnat o experiență, aceea de a vedea, de a descoperi el însuși, prin experimentare, că din amestecul roșului cu galben rezultă o altă culoare, portocaliu.

Copiii, și când spun copii nu mă refer doar la copiii mici, au nevoie să experimenteze pentru a înțelege și nu a învăța niște cuvinte din cărți, de la pedagogi și părinți fără a face în mintea lor conexiuni logice.

Cu siguranță îți vei aminti mai degrabă că ai văzut că galbenul se combină cu roșu în portocaliu, decât atunci când ți s-a zis că galbenul se combină cu roșu pentru a rezulta portocaliu.

Orice greșeală înseamnă o experiență și greșeală este firească în procesul de învățare. Este o etapă. Important este să înlocuim critica după greșeală cu o încurajare și un ghidaj din partea adulților; părinți, educatori, profesori.

Cum ne comportam atunci când cel mic a greșit

Întrebările firești după o greșeală ar putea fi: cum s-a întâmplat să greșești? Ce nu a funcționat? Poate dacă făceai așa, ar fi fost altfel? Cum ai fi putut evita asta? Hai să încercăm încă o dată, poate de data aceasta vom reuși.

Sintagma „nu vezi pragul de jos decât atunci când te lovești cu capul de sus” nu este întâmplătoare? Aceasta redă foarte bine realitatea lucrurilor. Greșind analizezi ce nu a funcționat, cum ai făcut de nu a ieșit bine și mai ales înțelegi cum ar fi trebuit să faci pentru a ieși bine. Asta înseamnă învățare experențială, a învăța făcând.

Creând activități pentru copii, inventând jocuri cu ei și pentru ei, veți descoperi cât se simplu e să lași copilul să încerce, să greșească, să o ia de la capăt în încurajările tale, să îl ghidezi spre a reuși. Astfel va învăța să învețe, va învăța să fie analitic, să observe și să se corecteze.

A-l mustra pentru greșeala să (de cele mai multe ori și fără să îi arătăm și cum ar fi fost bine să fi făcut sau ce a greșit), înseamnă a sădi în el sămânța neputinței, va începe să creadă despre sine că nu poate, că nu e suficient de bun și nu va avea nicio arma la îndemna să facă altfel.  Însă nu doar atât, mă trist este că în felul acesta nu își va mai dori să încerce, îi va lipsi entuziasmul și va deveni din ce în ce mai reticent la a încerca lucruri noi.

Dă-i voie să greșească

În antiteză, a-i da voie copilului să greșească, înseamnă să îi dai voie să gândească, să îi dai șanse de a se descurca, de a reuși. Știind că îi e permis să greșească și că nu este criticat, va încerca lucruri noi, va explora, va fi dornic să se implice în activități pentru copii, în orice fel de activități potrivite vârstei lui.

În mod natural, greșeala este asociată cu rușinea și copilul va fi reticent la a profita de această ocazie să experimenteze, va încerca să ascundă greșeala însă singura greșeală, aceasta este în mod paradoxal, de a nu profita să înveți din greșeli, adică din experiențe.

Situațiile în care nu ai greșit, nu vor oferi o experiență de învățare autentică; greșeală, eșecul,  îți dă posibilitatea de a face din nou același lucru dar într-un al mod, într-un mod mai inteligent, conștient de ceea ce faci și cum faci.

Dacă încercam să schimbăm perspectiva noastră asupra greșelilor, reușim să înclinăm balanța în favoarea copilului și transformam greșelile în adevărate experiențe de învățare, creem copilului, preșcolar sau școlar, un model de implicare ce va conduce implicit către învățare eficientă, reflecție și analiză.

Ceea ce știm despre greșeală este prejudecată, de aceea intervenția adultului, a pedagodului, este dificilă. În sistemul de învățământ, valorizăm rezultatele, adică “non-greșelile”deși, pedagogului îi revine rolul de a identifica indicii din greșeala copilului, pentru a putea ghida și a orienta învățarea în direcția potrivită, către eficiență.

Valoarea educativă a experienței este incontestabilă, în așa măsură încât greșeala, poate fi considerat una dintre cele mai valoroase componente ale învățării.

Daniela Mogoș

Consilier Dezvoltare Personală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.